Rol cu miză mare pe scena internațională: Cum a reușit Pakistanul să negocieze pacea temporară între Washington și Teheran
În ultimele decenii, elvețienii au servit ca intermediari între Statele Unite și Iran, având sarcina de a transmite mesajele americane către Teheran, în special după criza ostaticilor care a afectat grav relațiile diplomatice. Recent, Qatarul și Omanul au încercat să joace rolul de mediatori, însă ambele națiuni au fost implicate în conflicte, devenind ținte ale reacțiilor Iranului, iar Qatarul a întâmpinat provocări și din partea Israelului. În această situație complicată, Pakistanul își asumă acum o nouă poziție, având ambiția de a negocia o soluție pacificatoare, chiar și în contextul instabilității interne și a unei tensiuni crescute cu Afganistanul, conform unei analize din The Times.
Pakistanul caută să-și afirme prezența pe scena internațională, beneficiind de sprijinul națiunilor musulmane, în timp ce se confruntă cu nemulțumirea vecinului său India. Prim-ministrul Shebaz Sharif a solicitat președintelui Donald Trump o extensie a armistițiului de două săptămâni pentru a facilita discuțiile cu Iranul, avansând perspectiva unei diplomații eficiente. Aceasta a fost acceptată de Trump, cu condiția redeschiderii Strâmtorii Ormuz, esențială pentru transportul de gaze și petrol.
Shebaz Sharif a anunțat că Iranul și Statele Unite, împreună cu aliații lor, au convenit asupra unui armistițiu imediat, iar invitația pentru negocieri ulterioare a fost extinsă către delegațiile celor două state la Islamabad. Aceasta ar putea marca o schimbare semnificativă în regimul regional, Pakistanul având un interes direct în stabilitatea Iranului, având în vedere granița contencioasă și dependența sa economică de resursele energetice care tranzitează orașe strategice.
Asim Munir, liderul de facto al Pakistanului și preferat de Trump, vedeți oportunitatea de a-și întări relațiile cu Statele Unite prin acest rol pacificator. Unele voci analizează similaritățile cu acțiunile Pakistanului din 1971, când a facilitat deschiderea relațiilor între Statele Unite și China, ceea ce a dus la o schimbare geostrategică importantă. Totuși, mulți experți avertizează că Pakistanul ar putea aștepta recompense care nu s-ar putea materializa ușor, având în vedere lecțiile dure din trecut.
Recent, în contextul crizei actuale, s-a anunțat un cadru de acord la Islamabad destinat să pună capăt ostilităților, cu scopul de a încheia un armistițiu corect și cuprinzător. Munir a fost implicat activ în negocieri, demonstrând un angajament notabil prin discuții susținute cu oficiali americani.
Totuși, relațiile Pakistanului cu China și Iranul sunt delicate, iar eforturile sale diplomatice sunt complicate de tensiunile interne și externe. Munir a provocat controverse în rândul comunității șiițe, majoritare în afara Iranului, făcând comentarii jignitoare care ar putea alimenta violența.
În fața acestor provocări, Pakistanul se află într-o poziție antepenalizată, având în vedere pactele de apărare cu Arabia Saudită și implicarea sa directă în Orientul Mijlociu. Deși are potențialul de a juca un rol important în rezolvarea crizelor de securitate, trebuie să navigheze complexitatea intereselor strategice și riscurile asociate cu eșecurile în atingerea obiectivelor diplomatice.
Pe termen lung, felul în care Pakistanul va gestiona aceste provocări va decide dacă va ieși din această confruntare diplomatică cu un avantaj sau va suferi costuri semnificative, în contextul tensiunilor continue dintre marile puteri regionale.
