Gărzile Revoluționare Iraniene: De ce ar lupta până la capăt în fața unei invazii terestre a SUA
Corpul Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC) nu este doar o entitate militară, ci un actor cheie care influențează profund geopolitica din Orientul Mijlociu, având în jur de 190.000 de membri și aproximativ 450.000 de rezerviști în cadrul grupărilor paramilitare Basij. Structura acestui corp a evoluat de-a lungul anilor, extinzându-și influența în politică, economie și securitate. Analiza profesorului Ibrahim Al-Marashi subliniază puterea subestimată a IRGC și capacitatea sa de a rezista oricăror provocări externe, inclusiv unei invazii terestre din partea Statelor Unite.
Refuzul capitulării
Momentul în care liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis pe 28 februarie a generat tensiuni extreme în relațiile dintre Iran și SUA. Donald Trump, președintele american, a propus IRGC să depună armele în schimbul imunității, dar forțele iraniene au refuzat, demonstrând o determinare puternică de a lupta, chiar și în fața pierderilor interne semnificative.
Un model de război de uzură
Utilizarea intermediarilor de către IRGC este o strategie bine cunoscută. Aceștia au fost implicați în sprijinirea Hezbollah în Liban și a milițiilor irakiene, folosind tactici de război de uzură care au dus la epuizarea inamicilor lor. În 2003, după invazia americană a Irakului, grupările susținute de Quds au atacat forțele americane, ceea ce a condus la o retragere abruptă a SUA în 2011. Se sugerează că IRGC are deja un arsenal de tactici care ar putea fi folosite împotriva unei invazii directe americane în Iran.
Axa Răului și relația cu SUA
Relațiile dintre Iran și SUA au fluctuat dramatic, de la o scurtă cooperare în urma atacurilor din 11 septembrie 2001, la încadrarea Iranului în „Axă a Răului” de către George W. Bush în 2002. Această transformare a afectat profund percepția publicului iranian asupra Statelor Unite și a generat o direcție extrem de negativă în raport cu politicile americane.
Identitatea instituțională a IRGC
IRGC nu este doar o forță militară; este o entitate autonomă care controlează o proporție semnificativă din economia țării. Aceasta își protejează puterea instituțională cu un simț acut al identității corporative, demonstrând un front unit chiar și în fața provocărilor extrem de grave, cum ar fi asasinarea liderilor săi. Membrii IRGC sunt motivați să rămână loiali regimului, având în vedere avantajele economice și statutul pe care îl dețin.
Pe scurt, IRGC se află într-o poziție unică, cu resurse și măiestrie în adaptarea la condițiile de război contemporane. Istoria sa de luptă și refuzul de a capitula în fața agresorilor sugerează că această entitate va continua să lupte până la capăt, în loc să se predea.
