China și Rusia au exercitat dreptul de veto asupra rezoluției Consiliului de Securitate al ONU privind Strâmtoarea Ormuz
În data de 7 aprilie 2026, Consiliul de Securitate al ONU a fost scena unui vot important în ceea ce privește redeschiderea Strâmtorii Ormuz, un canal crucial pentru navigația maritimă și tranzacțiile de petrol la nivel mondial. Rezoluția propusă, care a fost tehnic îndelung discutată și atenuată de mai multe ori pentru a încerca să obțină consensul, a fost respinsă de două dintre cele mai influente membri ai Consiliului, Rusia și China, care au decis să își exercite dreptul de veto.
Votul a demonstrat diviziunile persistente în cadrul Organizației Națiunilor Unite, soldându-se cu unsprezece voturi pentru, două împotrivă și două abțineri. Acest eveniment a avut loc cu puțin timp înainte de termenul limită impus de președintele american, Donald Trump, care ceruse redeschiderea strâmtorii sub amenințarea unor posibile atacuri asupra infrastructurii iraniene.
Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează confruntat prin această strâmtoare, iar blocajul impus de Iran a condus la o creștere semnificativă a prețurilor energiei. Proiectul de rezoluție, care îndemna la deblocarea acestei rute maritime prin escortarea navelor, a fost văzut ca insuficient de puternic pentru a răspunde provocării impuse de Iran. Votul asupra rezoluției a fost amânat în repetate rânduri din cauza dezacordurilor dintre membrii Consiliului.
Inițial, rezoluția propusă de Bahrain includea o formulare ce permitea utilizarea de forță militară, dar textul final a limitat acțiunile la cele de natură „defensivă și proporțională”. Aceasta reflectă o intensificare a tensiunilor geopolitice, în timp ce Ministerul de Externe al Bahrainului a declarat că regretă neacceptarea rezoluției, afirmând că „Consiliul nu și-a asumat responsabilitatea pentru comportamentele ilegale” în această problemă esențială pentru securitatea maritimă globală.
Ministrul a subliniat importanța asigurării libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz, considerând că nici o națiune nu are dreptul să obstrucționeze această cale de transport internațională, conform dreptului internațional. Această dispută nu este doar un conflict între națiuni, ci și un indicator al complexității relațiilor internaționale și al rivalităților de putere în regiunea Orientului Mijlociu.


